SRP.RO

Societatea Romana de Pneumologie

logo

Pneumoauditorium

Biblioteca audio: "Noutati in pneumologie"

Cele mai noi stiri, comentarii si date din domeniul pneumologiei internaţionale

Calendar
Afilieri SRP
Facebook
Twitter PNEUMOLOGIA

Cancerul pulmonar


Cancerul pulmonar este una din cele mai grave consecinte ale fumatului!
Intr-o bronhie sau în plamân se dezvolta o tumora maligna, care evolueaza mult timp fara simptome. În dezvoltarea ei, ea poate invada structuri anatomice învecinate (inima, vase, coaste) sau poate trimite celule la distanta, în alte organe (creier, ficat, oase) producând metastaze.



Ce provoaca cancerul pulmonar?

Factor de risc principal: fumatul (desi nu sunt foarte multi fumatori care fac cancer, se stie ca cca 85% dintre bolnavii cu cancer pulmonar sunt fumatori). Fumul de tigara este un amestec ucigator de substante cancerigene care pot provoca mai devreme sau mai târziu cancerul. De aceea, riscul fumatorilor este cumulativ, cu cât fumeaza mai multa vreme, cu atât creste riscul de cancer. Invers, cei care abandoneaza fumatul au un risc din ce în ce mai mic de a face cancer, ajungând însa ca nefumatorii abia dupa 10 ani.

Cum se manifesta cancerul pulmonar?

Din nefericire, de multe ori cancerul pulmonar începe sa se manifeste când deja a evoluat mult timp în tacere, facând ca diagnosticul sa se puna adesea în faze avansate. Tusea (sau schimbarea caracterului tusei) este un simptom adesea neglijat de fumatori, care-l considera "normal". Expectoratia cu striuri de sânge sau chiar hemoptizia (expectorarea de sânge) sunt adesea atât de alarmante încât pacientul se prezinta la medic în aceeasi zi. Pacientii mai pot acuza dureri toracice persistente, scadere în greutate, lipsa poftei de mâncare, raguseala de aparitie recenta si care nu mai trece, lipsa de aer. Nici unul dintre simptome nu este tipic. De multe ori simptomele pot lipsi cu desavârsire iar problema se descopera cu ocazia unui control de rutina.
Cum se pune diagnosticul?

Radiografia pulmonara poate arata prezenta unei tumori sub forma unei pete de diverse dimensiuni într-unul din plamâni. Radiografia normala nu exclude însa prezenta unei tumori mici, ascunse în spatele inimii, de exemplu. Uneori poate aparea o pleurezie (acumulare de lichid în torace), care poate fi o complicatie a cancerului pulmonar.
Bronhoscopia este o investigatie esentiala pentru diagnostic. Ea poate pune în evidenta tumora dezvoltata în interiorul bronhiei, aduce informatii despre localizarea ei si despre posibilitatea de a se interveni chirurgical.
Prin bronhoscopie se poate face o biopsie din tumora, adica se poate "ciupi" un fragment de cca 1 mm3 din zona modificata, care se trimite la laboratorul de anatomie patologica. Aici se poate spune daca tesutul recoltat este canceros (malign) si din ce tip de celule este alcatuit. Biopsia bronsica (ca orice alta biopsie) nu provoaca cancerul, ea nu face decât sa puna în evidenta cancerul deja existent. În plus, prelevarea biopsiei nu determina "împrastierea" cancerului.
Tomografia computerizata arata mai bine decât radiografia localizarea tumorii, permite sa se aprecieze extensia ei catre tesuturile vecine si eventuala prezenta a metastazelor. Tomografia computerizata nu poate înlocui însa bronhoscopia deoarece nu permite biopsia si evidentierea celulelor canceroase.
Punctia pleurala este indispensabila când tumora pulmonara este însotita de o pleurezie. Lichidul poate fi adesea hemoragic. Analiza celulelor din lichid poate evidentia celule canceroase.
Pot fi utile si alte investigatii: ecografia abdominala poate evidentia metastaze hepatice, scintigrafia osoasa pe cele osoase etc.
Diagnosticul de cancer este cert atunci când se gasesc celule canceroase în biopsia bronsica sau în secretiile aspirate în timpul bronhoscopiei sau în lichidul pleural.
Stadializarea tumorii.

Dupa ce se stabileste ca este vorba de un cancer pulmonar, medicul trebuie sa aprecieze pe baza investigatiilor care este stadiul bolii. De acesta depinde alegerea tratamentului potrivit ca si prognosticul. Stadiul se apreciaza în functie de marimea si pozitia tumorii (T), de prezenta ganglionilor (N) si a metastazelor (M). De exemplu, o tumora mai mica de 3 centimetri, care nu afecteaza decât o bronhie mica si este însotita de un mic ganglion pulmonar de aceeasi parte cu tumora, fara metastaze, este stadiul II, beneficiaza de tratament eficient si are prognostic bun. O tumora mare de 10 cm, care afecteaza o bronhie mare sau chiar traheea, se însoteste de un ganglion palpabil la baza gâtului si de metastaze în ficat este în stadiul IV, beneficiaza de putine optiuni terapeutice si are prognostic prost.
Tratament.

Din nefericire, cancerul pulmonar ramâne înca o reduta necucerita a medicinei moderne. Depistarea frecventa în stadii avansate si raspunsul modest la tratamentul anticanceros face ca vindecarea sa fie prea rar asteptata.
Cel mai bun tratament consta în operatie (cu excluderea completa a tesutului canceros, adesea un plamân întreg), urmata de chimioterapie citostatica (care se adreseaza posibilelor celule deja "plecate la plimbare" dar care înca nu s-au constituit în metastaze).
La fiecare caz în parte trebuie apreciat daca poate fi operat. Pentru aceasta, pacientul trebuie sa aiba o capacitate respiratorie acceptabila (astfel încât sa-i ajunga respiratia dupa operatie), sa aiba o inima suficient de sanatoasa, sa aiba o stare de nutritie acceptabila, dar mai ales trebuie ca tumora sa se afle într-un stadiu care permite operatia (de la I la IIIa).
Pacientii care din diverse motive nu pot fi operati sunt îndrumati spre serviciul de oncologie unde se apreciaza daca beneficiaza sau nu de tratament citostatic. Multe servicii de oncologie nu accepta (pe buna dreptate) initierea acestui tratament agresiv daca nu exista o confirmare de cancer prin biopsie sau citologie. Tratamentul citostatic se administreaza în cure de 2-3 zile la intervale de 3-4 saptamâni. Se folosesc de obicei combinatii de 2 medicamente în 6 cure. Se poate asocia si radioterapia, care se face în sedinte în perioade de 10-15 zile succesive, directionata pe plamân sau pe un loc al unei metastaze (creier, de exemplu).
Citostaticele dau adesea reactii adverse serioase: varsaturi, stare proasta, caderea parului, anemie. Ele pot fi de cele mai multe ori depasite cu medicamente simptomatice dar mai ales cu convingerea pacientului ca boala cu care se lupta e mai serioasa decât efectele adverse. Pentru aceasta, bolnavul trebuie sa stie de ce boala sufera. De aceea, insistentele, cu care ne întâlnim frecvent, ale familiei de a ascunde pacientului adevarul nu sunt justificate.
Pacientii în stadii avansate, cu stare generala proasta, care nu se alimenteaza, nu au beneficii de pe urma chimioterapiei. În cazul lor balanta între beneficiu si reactii adverse este clar în favoarea ultimelor. Ei beneficiaza de terapie paleativa si simptomatica: terapia durerii, a tusei, a dispneei, consiliere psihologica.
Evolutie.

Cancerul pulmonar nu se vindeca singur. Netratat, el evolueaza de multe ori destul de rapid, cu accentuarea simptomelor, scadere în greutate, lipsa completa a apetitului, degradarea starii generale, ce merg catre deces în intervale ce variaza de la câteva luni la un an de la data diagnosticului. Exista totusi si cazuri care evolueaza spontan mult mai lent, dar si altele la care o complicatie (cum ar fi o hemoptizie masiva) poate duce brusc la moarte. Tratamentul combinat chirurgical si oncologic îmbunatateste mult lucrurile, supravietuirea se îmbunatateste cu câtiva ani. Cu cât tratamentul se face într-un stadiu mai precoce, cu atât cresc sansele de supravietuire.
Pe scurt...

Depistarea precoce a cancerului pulmonar schimba radical sansele pacientului. De aceea prezentarea la medic nu trebuie amânata daca apar simptome respiratorii.
Fumatul este "calaul" care ucide prin cancer! Daca alte boli legate de fumat mai dau ragaz pacientului "sa se caiasca", cancerul pulmonar este o cale fara întoarcere; de aceea cea mai buna profilaxie a cancerului pulmonar este abandonarea din timp a fumatului.