Cum se pune diagnosticul de astm?
Diagnosticul se pune pe baza manifestarilor clinice, a
istoricului sugestiv si a spirometriei (masurarea capacitatii respiratorii).
Diagnosticul este usor la pacientii tineri, nefumatori, care acuza crize tipice
de sufocare însotita de suieraturi în piept si eventual de tuse cu expectoratie
alba lipicioasa. Lucrurile nu sunt la fel de usoare la pacientii mai în vârsta,
mai ales daca sunt si fumatori, care acuza mai mult oboseala la efort sau crize
de tuse decât crize de sufocare. În criza (uneori si în afara ei) medicul poate
percepe cu stetoscopul raluri sibilante (suieratoare) în plamânii pacientului.
Spirometria este esentiala pentru diagnostic, pentru stabilirea severitatii
bolii si pentru urmarirea evolutiei în timp. Pacientului i se cere sa sufle cu
maxim de forta într-un aparat care masoara parametrii respiratori. Astmaticii
pot avea spirometrie normala între crize, sau se poate identifica un sindrom
obstructiv (se reduce un parametru numit VEMS). Foarte sugestiv pentru astm este
cresterea sau normalizarea VEMS dupa inhalarea unui spray bronhodilatator.
Ce este de facut?
Masuri igienice.
Astmul fiind de cele mai multe ori o boala alergica, pacientul trebuie sa evite
pe cât posibil sa inhaleze particulele care-i declanseaza criza. Cum de cele mai
multe ori este imposibil sa se identifice ce anume provoaca criza (sau pentru ca
pacientul reactioneaza exagerat la foarte multe particule), se recomanda unele
masuri generale:
- camera de dormit a astmaticului ar trebui sa fie austera si curata : sa nu
aiba praf sau lucruri care tin praful (covoare, biblioteci, perdele), sa se
aspire praful (de catre altcineva decât bolnavul) inclusiv de pe pereti. Perna,
plapuma si salteaua trebuie sa fie din materiale sintetice (nu lâna sau puf).
- trebuie evitate plantele de apartament, mai ales cele cu flori, dar si cele
care întretin mucegai pe pamânt sau ghiveci. Violetele de Parma par sa fie
printre cele mai alergizante plante;
- pestii din acvariu pot face rau indirect, prin purecii cu care sunt hraniti,
care pot fi inhalati când sunt presarati deasupra apei;
- parul de animale (pisici, câini) pot agrava simptomele astmului.
Tratamentul de fond al astmului.
Astmul fiind o boala cronica, trebuie tratat permanent, nu numai
în timpul crizelor. Un tratament corect de fond previne aparitia altor crize.
Tratamentul trebuie adaptat în functie de gradul de severitate a bolii,
precizându-se astfel numarul medicamentelor si dozele lor.
Astmul nu este o boala vindecabila, dar este usor tratabila, obiectivul fiind ca
astmaticul sa duca o viata normala, cu pretul administrarii unui tratament.
Principii de tratament medicamentos:
orice astmatic trebuie sa stie ca exista medicamente utile ca tratament cronic
(tratament de fond) si alte medicamente utile doar în criza (tratament de
salvare).
cea mai simpla terapie în astm este terapia inhalatorie (cu spray-uri). Ea
trebuie privita nu ca tratament de ultima faza a bolii ci, dimpotriva, ca
tratament de început. Spray-urile contin doze mici de medicamente care se duc
numai în bronhii, neavând efecte generale (sunt de fapt un tratament local).
Astfel, spray-urile sunt potrivite pentru tratamentul de lunga durata, fara sa
aiba efecte adverse asupra întregului corp. Spray-urile nu creeaza dependenta;
ele pot fi necesare toata viata pentru ca boala pe care o trateaza, astmul, este
o boala cronica. Utilizarea corecta a spray-ului.
tratament de fond: corticoizi spray (în doza adaptata nivelului de severitate),
salmeterol spray, montelukast, sau combinatii ale lor.
tratament de salvare: salbutamol sau atrovent, sub forma de spray (exista si
solutie pentru aerosoli sau unele preparate injectabile).
cea mai simpla terapie:
un spray cu cortizon folosit cu regularitate zilnic în doza prescrisa,
un spray cu salbutamol folosit la nevoie (criza de sufocare, tuse, senzatie de
constrictie a pieptului sau orice alt simptom respirator). Daca nevoia este
zilnica si depaseste 6-8 pufuri, înseamna ca boala nu e bine tinuta în frâu si
tratamentul de fond trebuie amplificat.
teama de cortizon: de cele mai multe ori astmaticii se tem pe buna dreptate de
cortizonul folosit pe perioade lungi de timp. Este adevarat ca apar efecte
adverse osoase, metabolice, gastrice, ale pielii la cortizonul sub forma de
pastile sau injectii. Nu însa si la spray, care are o doza foarte mica de
cortizon si, fiind administrat ca spray, nu are efect pe întregul organism.
Tratamentul astmului în exacerbare.
Cea mai buna preventie a crizelor si exacerbarilor este un
tratament de fond corect. Chiar si asa, astmaticii pot avea perioade proaste,
uneori în acelasi sezon, când boala se agraveaza. Este necesar un consult
medical si o spirometrie, pentru aprecierea gravitatii exacerbarii. Uneori
situatia poate impune internarea în spital. Indiferent de cât de bine se simteau
anterior, astmaticii pot beneficia de o cura scurta (7-10 zile) de prednison
(cortizon pastile), care îi scoate din impas, fara a avea efecte negative pe
termen lung. Mai pot fi utile: cresterea dozei de cortizon spray, cresterea
dozei de spray bronhodilatator sau asocierea mai multor tipuri de
bronhodilatatoare.