In sala de bronhoscopie se va realiza monitorizarea parametrilor dumneavoastră vitali: frecvenţa şi activitatea cardiacă, oxigenarea sângelui, tensiunea arterială. Aceasta monitorizare nu se face prin manevre invazive, nu doare. De asemenea, vi se administrează oxigen suplimentar.
Sedare şi anestezie – Bronhoscopia se realizează într-o sală special amenajată pentru aceasta procedura, într-o sală de operaţie sau la nevoie în secţii de terapie intensivă. Preferinţele dumneavoastră în legatură cu sedarea trebuie discutate înainte de procedură, pentru a se putea realiza organizarea necesară. Sedarea în timpul bronhoscopiei se face de regulă prin administrarea de medicamente intravenos. Există posibilitatea să nu vă reamintiţi ceea ce s-a petrecut în timpul procedurii.
Toate persoanele care fac bronhoscopie primesc anestezie locală. Aceasta se face prin introducerea unui lichid anestezic în nas, în gat şi prin bronhoscop în căile aeriene în timpul procedurii. Această anestezie va amorţi zonele prin care va trece bronhoscopul şi are rolul de a preveni reflexul de tuse. Din nefericire, acest anestezic are uneori un gust neplăcut. Sedativele sunt de regulă administrate după realizarea anesteziei locale.
Bronhoscopul flexibil – este un instrument de forma unui tub subţire, care permite medicului să vadă în interiorul căilor aeriene. Instrumentul este dirijat prin miscări ale vârfului acestuia. Bronhoscopul are un canal prin care se pot recolta biopsii şi aspira secreţii din căile respiratorii.
Acesta se introduce fie prin nas, fie prin gură, în funcţie de particularităţile fiecărui pacient. Bronhoscopul va fi trecut încet printre corzile vocale către trahee şi bronşii pentru a le examina. în momentul în care se trece prin zona corzilor vocale puteţi avea senzaţia de tuse. Dacă este necesar, se va administra mai mult anestezic. Bronhoscopul ocupă doar 10-15% din grosimea traheei, deci mereu va exista suficient spaţiu pentru circulaţia aerului şi oxigenarea organismului.
In timpul procedurii, deoarece bronhoscopul se afla între corzile vocale, nu veţi putea vorbi. De asemenea, puteţi avea senzaţia că nu simţiţi aerul cum intră şi iese din plămâni. Este important să nu vă speriaţi, deoarece această senzaţie va dispărea după terminarea procedurii. Monitorizarea parametrilor vitali se face în permanenţă (oxigenare, frecventa cardiacă) pentru a depista eventuale probleme. Nu uitaţi că vi se administrează mereu oxigen suplimentar printr-un tub la nivelul nasului sau mască.
Dacă sunteţi conştient, veţi putea auzi explicaţiile medicului pe măsura ce examinează progresiv căile respiratorii. Prin canalul de lucru al bronhoscopului vor fi introduse şi se vor aspira lichide, sau se vor lua biopsii utilizând diverse instrumente. Aceste manevre nu provoacă durere. Medicul vă poate solicita să vă ţineţi respiraţia în anumite momente ale procedurii. De asemenea, vă poate pune anumite întrebări (dacă simţiţi durere). Nu uitaţi că nu puteţi vorbi în timpul examinării, însa puteţi de exemplu să mişcaţi mana pentru a raspunde. în general, asistenţii din sală de bronhoscopie vă vor propune o metodă simplă pentru a comunica.
Este important să evitaţi să tuşiţi sau să faceţi miscări bruşte, deoarece acestea vă pot mări gradul de disconfort şi îngreunează examinarea.