Este recomandat ca tratamentul tuberculozei sa fie început în spital. Astfel, se pot identifica si corecta eventualele efecte adverse ale medicamentelor, pacientul are timp sa se refaca si sa învete cum trebuie luat tratamentul, dar mai ales este izolat de restul lumii pe perioada cât mai este contagios. Se apreciaza ca bolnavul nu mai este practic contagios dupa primele 2-3 saptamâni de tratament, dar având în vedere ca de obicei în acest moment el înca expectoreaza sputa cu bacili, pacientii sunt mentinuti internati cel putin 1 luna.
Tratamentul are doua faze: de atac si de continuare. În faza de atac bolnavul primeste de obicei, în spital, 4 feluri de antibiotice simultan (izoniazida, rifampicina, pirazinamida, etambutol), pe care le ia în fiecare zi (sau cu pauza duminica - 6/7). Faza de atac dureaza 2 luni si la sfârsitul ei ar trebui sa nu se mai gaseasca bacili în sputa. Faza de continuare dureaza înca 4-6 luni, bolnavul primind 2 feluri de medicamente (izoniazida si rifampicina) de 3 ori pe saptamâna (3/7).
Pacientul este externat dupa 1-2 luni de tratament si trebuie sa se adreseze dispensarului teritorial de pneumoftiziologie, care-i va da în continuare tratamentul gratuit, îi va face controale periodice si îl va declara vindecat la sfârsitul tratamentului.
Este ideal ca tratamentul sa fie administrat sub directa observare a cadrelor medicale pe toata durata lui (DOT-directly observed treatment). Pacientul ar trebui sa înghita medicamentele în fata asistentei care îi da doza pe o zi. DOT este obligatorie în spital si este de dorit sa se desfasoare si în ambulator. Având în vedere ca multe dispensare de pneumoftiziologie sunt la distanta de localitatile de domiciliu ale pacientilor, este bine sa se colaboreze cu medicului de familie din apropierea pacientului, care poate organiza administrarea sub directa observare a tratamentului în satul unde locuieste bolnavul.