"Da, vocatia , dedicarea, pasiunea si castigarea abilitatilor de comunicare de eficienta, de actiune si de “control al deranjului” fiecare la locul sau de munca ne pot salva!!!de nedreptatile salariale, de sistemul medical asa zis bolnav, de complexitatea hartiilor, de orgoliile si frustarile
acumulate in decursul anilor, de neputinte si de lipsuri, de stresul de la locul de munca, de lipsa timpului, de lipsa personalului medical….
In conditiile in care “se moare” la locul de munca de epuizare si suprasolicitare, cred ca avem nevoie de o resetare, de o intoarcere la ceea ce ne-a indemnat sa ne alegem profesia, avem nevoie sa facem apel la compasiune, empatie, rabdare, demnitate, la pasiune, entuziasm, acestea sunt doar cateva virtuti salvatoare si ele fac diferenta dintre munca asistentilor medicali si alte “meserii “.
Zilele trecute ma gandeam nu numai cum am putea sa trecem mai usor peste toate aceste deficiente dar cum am putea face performanta in sistemul medical romanesc, cum sa facem noi asistentii medicali sa nu ne dorim banii colegilor nostri din afara, cum sa facem sa nu ne dorim sa plecam, sau sa regretam ca nu am plecat… ? Cum am putea contribui noi asistentii medicali mai vechi si mai noi in breasla, la un sistem medical mai bun, mai functional, la o instruire si organizare mai buna, aici in tara dar si cum putem contribui fiecare dintre noi, la locul sau de munca , astfel incat sa facem fata tuturor rigorilor iar la terminarea programului sa avem acelasi sentiment de implinire ca ne-am dedicat intru totul pacientilor nostri, ca atunci cand ne-am ales profesia?!
Nu, dragi colegi sa nu ne resemnam si sa nu ramanem “incremeniti in sistem”! Stiti care este secretul sturzului? Cu ani in urma am citit o povestioara despre lectiile de zbor date de parintii sturzi, progeniturilor pentru a stapani zborul si a evita caderea..secretul este echilibrul…iar asta m-a facut sa meditez mult timp la cat de instructive pot fi lectiile “de zbor” oferite de oamenii care au reusit intr-un domeniu sau altul, inca de atunci am pornit in cautarea mentorilor, asemeni parintilor sturzi, sa ma sustina, sa ma incurajeze in ceea ce fac, fara insa a ma “cocolosi” si a ma “salva”, sa am posibilitatea repetarii lectiei, pana cand zborul va iesi perfect…
Dar nu despre mentori vreau sa vorbesc ci despre cum sa invatam noi asistentii din “lectiile sturzilor”, despre cum sa ne pastram echilibrul si sa ne indreptam coloana vertebrala, despre
cum sa ne sustinem parerile si opiniile in fata decidentilor, despre cum sa ne adaptam la schimbarile rapide si complexe ale activitatii noastre profesionale, despre cum sa ingrijim cu drag , cu empatie ,fara a ne lasa dominati de “jurnalele bombastice de stiri”, care nu ne fac rau decat noua si pacientilor nostri.
Ce pot face eu, asistentul medical?