• Tuse, agravata mai ales peste noapte
• Respiratie suieratoare, repetata (wheezing
• Dificultati respiratorii repetate
• Senzatie de constrictie toracica aparuta repetat

• animalelor cu blana
• aerosolilor chimici
• schimbarilor de temperatura
• acarienilor din praful de casa
• medicamentelor (aspirina, beta-blocanti)
• la practicarea efortului
• polenului
• infectiilor respiratorii (virale)
• fumului de tigara
• manifestarilor emotionale intense

• PEF creste cu peste 15% la 15-20 de minute dupa inhalarea unui ß2-agonist cu actiune rapida, sau
• PEF creste cu peste 20% de la masuratoarea de dimineata, în crestere, într-un interval de 12 ore, la pacienti carora li se administreaza un bronhodilatator (cu peste 10% la pacientii care nu iau un bronhodilatator), sau
• PEF scade cu peste 15% dupa 5 minute de alergare sustinuta sau un alt exercitiu fizic.

Printre problemele pe care le ridica diagnosticarea se numara urmatoarele:

Cu ajutorul dv. si al celorlalti membri ai echipei de asistenta medicala, pacientii se pot implica activ în managementul astmului, pentru prevenirea problemelor si pot duce o viata productiva, pot face activitati fizice. Pot învata:

• sa evite factorii de risc.
• sa ia medicamentele corect.
• sa înteleaga diferenta dintre medicamentele care controleaza si cele care amelioreaza rapid simptomele astmului.
• sa-si monitorizeze conditia în functie de simptome si, daca se poate, de PEF.
• sa recunoasca semnele agravarii astmului si sa ia masurile necesare.
• sa caute asistenta medicala daca este nevoie.

• pasii preventivi pentru controlul pe termen lung
  - factorii de risc ce trebuie evitati
  - medicamentele administrate în fiecare zi
• pasii activi pentru oprirea crizelor
  - Cum se recunoaste agravarea astmului? Faceti o lista cu indicatori, cum ar fi intensificarea tusei, constrictia toracica, respiratia suieratoare si dificila, probleme cu somnul, sau PEF mai mic decât cea mai buna valoare personala în ciuda medicatiei sporite.
  - Cum se trateaza un astm agravat? Faceti o lista cu denumirile si dozele corespunzatoare medicamentelor ce produc ameliorarea rapida si tabletelor de glucocorticosteroid si când trebuie folosite.
  - Cum si când este nevoie de asistenta medicala? Faceti o lista cu indicatori de severitate, cum ar fi o criza instalata brusc, taierea respiratiei când pacientul se odihneste sau a spus câteva cuvinte, sentimentul de panica, un PEF sub nivelul specificat, sau o istorie de crize grave. Faceti o lista cu denumirea, adresa si numarul de telefon ale cabinetului medicului, clinicii sau spitalului.

Educatia sustinuta, ori de câte ori vizitati pacientul, este cheia succesului în tot ceea ce priveste managementul astmului.

Exista exemple de planuri de management personal care se pot gasi pe diverse pagini de web, de exemplu:

• http://www.asthma.org.uk/
• http://www.nhlbisupport.com/asthma/index.htlm
• http://www.asthmanz.co.nz/

Partea 2. Evaluarea si monitorizarea severitatii astmului.

• Monitorizarea PEF la fiecare vizita a medicului (este preferabila spirometria dar aceasta nu este întotdeauna disponibila) împreuna cu analizarea simptomelor, ajuta la evaluarea raspunsului pacientului la terapie si adaptarea tratamentului în mod corespunzator. Un PEF care depaseste constant 80% din valoarea optima a pacientului respectiv sugereaza un control bun.
• Monitorizarea pe termen lung a PEF la domiciliu îi poate ajuta pe pacienti sa recunoasca semnele de agravare a astmului (PEF sub 80% din valoarea optima) înainte de aparitia simptomelor. Pacientii pot actiona prompt, în functie de planul lor individual de management al astmului, pentru a evita crizele grave.
  Monitorizarea PEF la domiciliu nu este întotdeauna practica, dar la pacientii care nu-si pot da seama de simptome sau care au fost internati, monitorizarea PEF la domiciliu are prioritate maxima.

Partea 3. Evitarea expunerii la factori de risc.

Pentru îmbunatatirea controlului asupra astmului si reducerea necesitatii de administrare a medicamentelor, pacientii trebuie sa evite expunerea la factori de risc (substante care provoaca alergii si iritatii si astfel agraveaza astmul).

Factori de risc obisnuiti în cazul astmului si actiuni menite sa reduca expunerea

Partea 4. Stabilirea unor planuri individuale de medicatie pentru managementul pe termen lung la copii si adulti.

Astmul persistent este controlat mai eficient de tratamentul pe termen lung prin care inflamatia este suprimata decât prin tratarea exclusiv a bronhoconstrictiei acute si a simptomelor aferente. Agentii anti-imflamatori, în special glucocorticosteroizii inhalatori, reprezinta la momentul actual cea mai eficienta medicatie preventiva pe termen lung, cu rezultate în reducerea crizelor de astm.
Tratamentele recomandate sunt cu titlu informativ. Resursele locale si împrejurarile caracteristice fiecarui pacient în parte sunt determinante în stabilirea terapiei specifice.

• Stabilirea de urgenta a controlului printr-un nivel ridicat de terapie (de exemplu, se adauga un tratament scurt cu glucocorticosteroid oral si/sau o doza mai mare de glucocorticosteroizi inhalatori plus ß2-agonist cu durata lunga de actiune la terapia care corespunde nivelului de gravitate al astmului pacientului) si apoi se face reducerea dozelor sau,
• inceperea tratamentului cu pasul corespunzator nivelului de gravitate al astmului si, daca este cazul, intensificarea tratamentului.

Alegerea medicatiei

Glosarul medicatiilor pentru astm - medicatie de control

Medicatie de urgenta

ABORDAREA PAS CU PAS A MANAGEMENTULUI PE TERMEN LUNG AL ASTMULUI

Tabelul de mai jos prezinta abordarea pas cu pas a terapiei în vederea obtinerii si mentinerii controlului astmului în rândul adultilor. Sistemul pas cu pas de clasificare a severitatii astmului ia în considerare tratamentul la care este supus pacientul în prezent.

Partea 5. Stabilirea planului individual de management al crizelor de astm

Exacerbarile de astm (crize de astm) se manifesta prin crestere progresiva a lipsei de aer, tuse, respiratie suieratoare sau constrictie toracica sau o combinatie a acestor simptome.

• cu antecedente de astm aproape fatal.
• spitalizati sau care au fost internati la urgenta pentru astm în ultimul an, sau care au avut nevoie de intubatie oro-traheala.
• carora li se administreaza sau care au renuntat de curând la doza mare de glucocorticosteroizi orali.
• utilizatori de doze mari de ß2-agonisti inhalatori cu actiune rapida.
• antecedente de probleme psiho-sociale sau negarea astmului si gravitatii sale.
• antecedente de non-complianta la planul de medicatie contra astmului.

• Criza este severa:
  • pacientul are senzatia de sufocare, este aplecat în fata, nu mai poate încropi o propozitie (bebelusii nu se mai hranesc), este agitat, ametit sau confuz, are bradicardie sau o rata a respiratiei mai mare de 30 pe minut.
  • Respiratia suieratoare este zgomotoasa sau prin auscultatie nu se aude respiratia.
  • pulsul este mai mare de 120/min (mai mare de 160/min în cazul bebelusilor).
  • PEF este mai scazut de 60% din valoarea estimata sau valoarea optima personala chiar si dupa tratamentul initial.
  • pacientul este extenuat.
• Raspunsul la tratamentul initial cu bronhodilatator nu este prompt si sustinut decât dupa cel putin 3 ore.
• Nu se înregistreaza nici o ameliorare în termen de 2-6 ore dupa începerea tratamentului cu glucocorticosteroid oral.
• Se înregistreaza înrautatirea situatiei.

• Doze adecvate de ß2-agonisti inhalatori cu actiune rapida sau esentiale.
  In cazul în care medicamentele inhalatorii nu sunt disponibile, se poate apela la bronhodilatatoare orale.
• Glucocorticosteroizi orali introdusi precoce în cursul crizelor moderate sau severe ajuta la reversibilitatea inflamatiei si grabesc vindecarea.
• In centrele de sanatate sau spitale se administreaza oxigen în cazul în care pacientul este hipoxemic.
• Metilxantinele nu sunt recomandate în combinatie cu doze mari de ß2-agonisti inhalatori. Totusi, se poate administra teofilina în cazul în care ß2-agonistii inhalatori nu sunt disponibili. ?n cazul în care pacientului i se administreaza deja teofilina în doze zilnice, concentratia în ser trebuie masurata înainte de adaugarea teofilinei cu actiune de scurta durata.
• Epinefrina (adrenalina) poate fi indicata în tratamentul acut al anafilaxiei si angioedemului.

• Sedativele (se vor evita cu desavârsire)
• Medicamentele mucolitice (pot înrautati tusea)
• Terapia toracica fizicala (poate creste disconfortul pacientului)
• Hidratarea cu un volum mare de lichide pentru adulti si copii mai mari (poate fi necesara pentru copiii mai mici si bebelusi).
• Antibioticele (nu trateaza crizele, dar sunt indicate în cazul pacientilor care sufera si de pneumonie sau infectii bacteriene cum ar fi sinuzita).

Managementul unei crize de astm: tratamentul la domiciliu

Evaluarea gravitatii

Tuse, taierea respiratiei, respiratie suieratoare, constrictie toracica, utilizarea muschilor accesori, tiraj suprasternal si tulburari de somn. PEF mai mic de 80% din valoarea optima personala sau din valoarea estimata.

Tratament initial

ß2-agonisti inhalatori cu actiune rapida pâna la trei administrari într-o ora. (Pacientii cu risc ridicat de deces cauzat de astm trebuie sa consulte medicul imediat dupa tratamentul initial).

Raspunsul la tratamentul initial este...

Partea 6. Asigurarea îngrijirilor de întretinere

Pacientii care sufera de astm necesita supraveghere regulata si sprijin din partea unui personal de sanatate profesionist care este la curent cu starea lor de sanatate. Monitorizarea continua este esentiala în atingerea scopurilor terapeutice. Odata stabilit controlul asupra astmului, ramân esentiale vizitele regulate de întretinere, la 1-6 luni, dupa caz. ?n timpul acestor vizite, se analizeaza si se modifica planurile de tratament, medicatiile si controlul nivelului de astm.